Nu ar trebui sa pretuim mai mult oamenii de langa noi, clipele traite....fericirile, tristetile, intamplarile.... La un moment dat o sa ramanem fara ele si o sa ne fi dorit sa ne fi bucurat de ele mult mai mult..si atunci, o sa ne simtim pierduti, lumea noastra s-ar prabusi.....am realiza ca nu am avut nimic si ca nu avem nimic.... ce o sa ne facem?
Ascultam niste melodii mai vechi, de cativa ani si ma gandeam cum a evoluat respectiva formatie....nush, parca atunci cand vezi cum cresc oamenii de langa tine, iti dai seama ca timpul a trecut si peste tine... poate ai devenit mai matur/a, mai dur/a.....cu cat crestem, suntem mai putin copii, devenim adulti=maturi...oare e bine? sa vedem viata prin ochii unor adulti ancorati in realitatea de zi cu zi, mediocri?........
In mai putin de doi ani, fiecare dintre noi, ma refer la generatia noastra (intr-a 11 fiind), o sa mergem pe drumuri separate... fiecare o sa isi aleaga propriul destin si drum in viata. Unii asteapta cu nerabdare acea clipa, altii se tem de ea.
Viata si lumea e in continua schimbare, mai ales ca acum trecem printr`o perioada de criza, care poate unii nu o resimt deloc..dar altii lupta zi de zi sa depaseasca aceasta situatie grea. Sau cel putin famillile lor lupta. :| e trist cum am ajuns sa fim. O lume in care conteaza doar aparentele, doar cine e mai tare, doar cine are mai multi bani sau e popular/a.. Daca cineva de ex asculta manele sau rock, gata este exclus din grup, discriminat de ceilalti.
Cum vom putea supravietui in aceasta lume in care banii conteaza din ce in ce mai mult? cand valorile cu adevarat umane sunt uitate- dragostea, afectiunea, intelegerea, compasiunea,mila....
O sa ajungem la un moment dat sa ne intrebam pentru ce traim, care este scopul nostru pe pamant.....ce facem cu viata noastra....:|.... Ne-am simti ca si cum am fi trait degeaba, fara un scop, fara un vis, fara o dorinta, fie ea si irealizabila... si atunci poate ne-am dori sa intoarcem timpul inapoi, sa revenim la 16-17 ani, cand inca puteam face ceva ca sa fim altfel, sa fim diferiti... dar timpul e implacabil, nu accepta lucruri din astea......trece si iar trece.....
Haideti sa pretuim mai mult ce avem : un suras din partea mamei, o imbratisare de la tata, iubirea prietenului/prietenei, afectiunea celor din jur si sprijinul lor.... sau simplul fapt ca traim si ca suntem sanatosi ....ca ne trezim dimineata si ca avem in fata o zi in care putem schimba ceva, in care putem face ceva pentru noi si pentru cei din jurul nostru.... Acum e timpul. Azi. Nu maine. Nu peste o saptamana sau mai mult. Dupa, poate va fi prea tarziu.......