of

Sunt pe cale sa imi pierd cea mai buna prietena. Si nu vreau asta. Dar nici nu stiu cum sa opresc sa se intample lucrul asta.


Totul a inceput acum ceva timp... 2 saptamani maxim. Cand ea mi-a reprosat ca nu imi mai pasa de ce spune si ca nu o ascult. Am incercat sa ii spun ca nu e asa... si la inceput nu era. Dar incetul cu incetul parca asa a devenit. Nu imi explic de ce. Pentru mine ea ramane cea mai buna prietena a mea... Dar in ultima vreme parca ma straduiesc sa ii arat ca imi pasa... nu stiu ce sa fac. Ca sa explic mai bine... pentru ea.. se vede ca eu ma chinui sa o ascult si sa o fac sa ma creada ca imi pasa.



Eu nu vreau asta. Dar nu imi explic de ce se intampla asa. OF.

actualizare

Prima saptamana de scoala a trecut.. gata maine incepe alta. Din nou... trezit devreme... profi... bac... traficul de manuale :)... iar eu ma simt obosita ca la jumatatea semestrului. Si nici n-a inceput bine scoala. Of.

In ultimele seri tot am avut niste vise ciudatele ... in care eram foarte schimbata si era ciudat. Dar nu stiu in ce consta schimbarea. Mister. In fine. Vor ramane niste vise pentru ca oricum nu prea intrezaresc eu schinbari la mine prea radicale. Dar cine stie? :)....

Si mai am o mica problema. Parca nu mai pot sa postez nimic... dupa cum se vede postul e foarte sec. E doar despre ce am mai patit si cum ma mai simt asa la suprafata. Interiorul si cum ma simt eu cu mine - nu stiu. Daca m-as gandi mai mult, as sti. Dar nu vreau. E bine asa.


Aaaa si apropo. Am fost ieri la cinema . La The ugly truth. Foarte fain filmul. Vi-l recomand cu caldura. Comedie romantica din care cred ca se si poate invata ceva :P



Crazy Win - Beautiful lover

Citesc in ultima perioada o carte despre increderea in sine, cum sa ai incredere sau cum sa reusesti sa atingi telul pe care ti l-ai propus... si azi am citit un paragraf destul de interesant pe care vreau sa il impartasesc cu voi :)

"Prin orice mijloace,renunta la ideea ca lumea este pornita impotriva ta.Nu este asa. De fapt,cea mai mare parte a lumii nici macar nu are habar de existenta ta. Partea mai mica a lumii, care te cunoaste, prea prinsa de propriile circumstante, ca sa-i pese de tine. Oamenii despre care crezi ca se gandesc la tine probabil ca nici nu se gandesc. "

De ce toti baietii ma vad doar ca o amica? ...

no title

... ca sa imi justific cuvantul...nehotarare..... nu stiu.. Sunt foarte nehotarata, iau greu o decizie.... prefer sa n-o iau eu... sa decida altii in locul meu. Stiu ca sunt lasa, dar poate nu sunt pregatita sa fiu asa responsabila... sa imi asum deciziile. Inca nu am fost nevoita sa iau o decizie prea majora sau hotaratoare, dar intr-un an o sa fiu pusa in aceasta situatie de catre bac... si de alegerea facultatii cele mai potrivite. Mi se pare atat de greu... Dar mai e pana atunci.Poate o sa ma mai schimb un pic... Desi cred ca mi se mai potrivesc niste cuvinte.... gen slaba, fara vointa... naiva.. Nu stiu cum mi se intampla de fiecare data cand imi propun cate ceva mai important pentru mine, nu reusesc sa duc la capat... Cateva zile e bine. dar dupa mi se taie firu`. Renunt. Cred ca sunt prea comoda. Asta e adevarul.



Ma incearca mai nou un sentiment de tristete, de singuratate... Parca pana acum ma prefaceam mai usor ca e bine, ca sunt ok asa singura cum sunt. Dar nu e. Doar ma amageam .... De fapt sunt mai singura ca niciodata. Vine majoratul meu intr-o saptamana. Tata s-ar putea nici sa nu fie acasa. Nu sunt eu genul cu familia, sau cu rudele.. nu sunt prea familista... dar cred ... ca ar fi foarte naspa sa nu fie acolo langa mine... Nici nu-mi pot imagina. Sper sa ajunga acasa mai repede si sa fie acolo. Dar asta e alt subiect....


Mi-e si frica sa continui scriind despre singuratatea mea... parca devine prea vizibila dintr-odata. Vreau sa pastrez lucrurile asa. .. sa le maschez cumva iar... Sa fie ca inainte, Nu stiu. E usor sa iesi, sa zambesti , sa te distrezi. Dar dupa toate astea, ce ramane? Nimic? E prea dureros. Mi-e dor sa iubesc. Am si uitat ce inseamna sa iubesti pe cineva, sa simti fluturi in stomac cand il vezi ... Sa simti ca vrei sa dai totul pentru acea persoana... orice. Am uitat cum e sa mergi cu cineva de mana prin parc... cum e sa te bucuri de adierea vantului alaturi de cineva.... Pana acum m-am bucurat singura. Ce bucurie !.. Halal bucurie. Cuvantul "iubire" si tot ce implica.... sunt asa departe de mine. Nici nu le mai intrezaresc. Am incercat,dar tot timpul am esuat. Sunt clipe cand imi zic ca am alte lucruri de care sa fiu multumita, sa le apreciez, sa ma bucur de ele... si ma mint in acele clipe ca nu conteaza ca sunt singura.... Dar e doar o minciuna. Si din pacate asa o sa ramana. O minciuna dar de care o sa stiu numai eu. Pentru ceilalti va fi adevar. Si poate mintindu-ma singura de atatea ori,o sa ajunga adevar si pentru mine.



PS: Mi se pare penibil tot postul....ma simt patetica ca am scris despre asta. Poate nu trebuia. Dar o melodie si mai multe discutii m-au facut sa imi deschid ochii un pic... O sa ii inchid la loc cu ivirea zorilor de maine. Si va fi totul ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. ca si cand nu as simti nimic din ce am scris mai sus. E o saptamana grea... am de dat testarea pentru examenul de la scoala de soferi... mai e si majoratul meu... o gramada de pregatiri :) Nici pantofi nu mi-am luat !

PS 2: Ce as fuma acum o tigara. Dar pachetul e gol. Ramane pe maine.






Pink - I Don't Believe You

a little game

Care e cuvantul tau? Un cuvant care sa te defineasca ca persoana. Sa iti caracterizeze viata de pana acum , aventurile pe care le-ai avut, esecurile sau realizarile. Poate sa fie orice-un verb, un substantiv, un adjectiv(sa ne mai amintim un pic si de gramatica limbii romane:)) )

Al meu e NEHOTARARE .

1 septembrie :)

S-a terminat vara... gata. E inceput de toamna... Si de ce suntem melancolici? De ce simt ca parca a murit o parte din mine?... si ca odata cu inceputul toamnei, iar o sa se schimbe ceva in mine... Totul va ramane o amintire, toata vara...


Dar totusi, nu cred ca ar trebui sa fie asa. De ce sa fim suparati pe viata ca timpul a trecut zburand, prea repede, fara sa il vedem? Poate suntem noi de vina ca nu am profitat de el la timp.. ca nu am trait vara suficient de intens cum ar fi trebuit... Oare nu ar fi mai bine sa fim recunoscatori pentru aceasta vara care ne-a fost alaturi timp de 3 luni... si care ne-a incantat zi de zi? Pe langa dezamagirile, tristetile sau momentele proaste, care oricum sunt prezente langa noi tot timpul,vara ne-a adus si multe alte clipe frumoase pe care o sa ni le amintim mereu- marea, valurile ei, sunetul lor, nisipul fierbinte de sub talpi, noptile pierdute, micile nebunii sau marile nebunii, aventuri de-o vara, sentimente noi,... concerte in aer liber... noi prieteni, iubiti, iubite.... distractie.

Toate astea ne vor incalzi sufletul pana la vara viitoare si pe timpul anotimpurilor reci ce vor urma.... toamna si iarna... Amintirile, pozele , sentimentele pe care le avem acum la sfarsitul verii nimeni nu ni le va lua... ele sunt de nepretuit... La un moment dat, o sa reprezinte tot ce avem... Dar momentan, vine toamna.... sau a venit deja? cu ploaia si frigul ei..... si viata isi urmeaza cursul firesc....

Cine stie ce va mai aduce cu ea?