... aseara mi-am citit jurnalul....de cand eram mai mica...de pe la 13-14 ani... simteam ca retraiesc fiecare clipa petrecuta in trecut cu aceeasi intensitate- iubeam, uram, traiam, invatam... toate momentele pe care le uitasem le am din nou, mai vii.... si ma bucur ca mi le-am reamintit.. am avut o copilarie fericita :)
.... eram asa copila...indragostita de viata, de el... el care in cateva luni se schimba...il iubeam...am suferit dupa el... ma bucuram doar la gandul ca il voi vedea.... aveam fluturi in stomac cand ma privea...ma topeam :x.. mi-e dor sa simt asa.. dar totul s-a spulberat....a ramas doar cenusa... da, eram doar o copila.. naiva. ce as fi putut face?.asa ma gandesc acum, dupa atata timp...dar atunci, conta doar el... desenam foi cat mai colorate cu numele lui , inimioare... notam fiecare replica a lui care ma facea sa ametesc de "dragoste"... fiecare telefon... dar si fiecare dezamagire, fiecare cuvant dur.. fiecare rana pe care mi-a provocat-o iubirea pentru el... EL...
eram inocenta, nu stiam nimic despre viata...credeam ca tot ce zboara se mananca. dar nu regret ca am fost asa.. poate doar regret faptul ca nu mai sunt ce obisnuiam sa fiu... dar e normal... mai ales ca sunt 3-4 ani de atunci:)
... pf cat timp a trecut....
mi-e dor de momentele alea...mi-e dor de trecut.. dar ma bucur ca nu l`am pierdut...ca inca il mai am..si pot sa convietuiesc cu el....
e bine.
.... eram asa copila...indragostita de viata, de el... el care in cateva luni se schimba...il iubeam...am suferit dupa el... ma bucuram doar la gandul ca il voi vedea.... aveam fluturi in stomac cand ma privea...ma topeam :x.. mi-e dor sa simt asa.. dar totul s-a spulberat....a ramas doar cenusa... da, eram doar o copila.. naiva. ce as fi putut face?.asa ma gandesc acum, dupa atata timp...dar atunci, conta doar el... desenam foi cat mai colorate cu numele lui , inimioare... notam fiecare replica a lui care ma facea sa ametesc de "dragoste"... fiecare telefon... dar si fiecare dezamagire, fiecare cuvant dur.. fiecare rana pe care mi-a provocat-o iubirea pentru el... EL...
eram inocenta, nu stiam nimic despre viata...credeam ca tot ce zboara se mananca. dar nu regret ca am fost asa.. poate doar regret faptul ca nu mai sunt ce obisnuiam sa fiu... dar e normal... mai ales ca sunt 3-4 ani de atunci:)
... pf cat timp a trecut....
mi-e dor de momentele alea...mi-e dor de trecut.. dar ma bucur ca nu l`am pierdut...ca inca il mai am..si pot sa convietuiesc cu el....
e bine.
4 comentarii:
stai sa ajungi la 23ani si sa vezi atunci melancolie...
Asta e viata, Claudia! Bucura-te ca avem si darul asta divin - amintirea, ca altfel ar fi fost si mai rau!
Si intotdeauna sa fi copil e ceva "de ocazie"- mai ales atunci cand treci de cei 18 ani clasici!Si zic de ocazie- ma refer la ceva special, ceva la care tanjin si cersim, ori de cate ori avem ocazia!
Te pup, si ramai copil! Cu sufletul mereu tanar! Viata devine mai frumoasa!
Numai bine!
Pf..si tu faci asa?:))
Si eu mai am jurnale vechi..si citesc.Ma amuz asa..de felul in care gandeam.Am si eu pagini in care vorbeam despre el.Am o pagina mare mare pe care am desenat o inimioara si numele lui.Povesteam tot ce se intampla:)).
Povesteam cum ma certam cu prietenii..cu familia..si apoi tot revenea la normal.
Inca mai am un jurnal.:D
Vreau sa vad cum evoluez:))..cum ma schimb..:D
Eu inca sunt naiva..:-< si nu-mi place
Stiu:)).
eu eram in al9lea cer si mi se impleticea limba'n gura cand stateam cu el pe scaun in maxi taxi,chiar daca tot drumu' ma uitam pe geam:)).
si o sa vezi peste ani si ce scrii acum.o sa ti se para la fel cum ti se par si cele de la 14 ani.niciodata nu le stii pe toate si mereu inveti ceva nou.mereu o sa ti se para ca 'cu 3ani in urma erai mai naiva.
:*
Trimiteți un comentariu