Mi-e frica de viata... Mi-e frica ca poate vreau prea mult, si sa nu raman la sfarsit cu nimic. Mi-e frica de Dumnezeu, ma sperie viitorul. Mi-e frica de : be on my own....de drumurile pe care ma va duce viata.
Mi-e frica sa urc pe un bloc si sa tip cat pot eu de tare. Mi-e frica de soareci. Mi-e frica de mine, de sentimentele mele, de gandurile mele. Mi-e frica de tine. Ca ma vei rani.Nu vreau sa sufar. Vreau sa ma tii in brate si sa ma protejezi, sa uit de probleme in bratele tale. Am nevoie sa ma tii in brate.
Mi-e frica de probleme, de infruntat probleme mai bine zis... Nu vreau sa ma maturizez. Nu vreau sa fiu mare.
Vreau sa zambesc, sa rad, sa iubesc, sa traiesc, dar nu am timp. Sunt prea ocupata cu hranirea aparentelor din care sunt formata si vazuta zi de zi si cu ignorarea trairilor din pricina carora ma sufoc, care ma consuma incetul cu incetul. Deja m-am sufocat.
Prea multa sinceritate. Prea multi " Mi-e frica". Nu vreau sa imi mai fie frica. Sunt o fricoasa. O lasa. O slaba. Nu am putere sa ies din starea asta. Nu am putere sa cred in mine, sa am incredere ca voi reusi, ca maine va fi mai bine. Simt ca ma mint singura. Nu cred ca este un gram in mine de vointa si de hotarare. Sunt indecisa de cele mai multe ori, ma las influentata de altii. Nu pot sa fiu altfel. As vrea, dar nu reusesc.
Nu vreau sa raman singura.Nu vreau sa mai plang din cauza ta, dar totusi mi-e dor de tine.
Mi-e frica sa urc pe un bloc si sa tip cat pot eu de tare. Mi-e frica de soareci. Mi-e frica de mine, de sentimentele mele, de gandurile mele. Mi-e frica de tine. Ca ma vei rani.Nu vreau sa sufar. Vreau sa ma tii in brate si sa ma protejezi, sa uit de probleme in bratele tale. Am nevoie sa ma tii in brate.
Mi-e frica de probleme, de infruntat probleme mai bine zis... Nu vreau sa ma maturizez. Nu vreau sa fiu mare.
Vreau sa zambesc, sa rad, sa iubesc, sa traiesc, dar nu am timp. Sunt prea ocupata cu hranirea aparentelor din care sunt formata si vazuta zi de zi si cu ignorarea trairilor din pricina carora ma sufoc, care ma consuma incetul cu incetul. Deja m-am sufocat.
Prea multa sinceritate. Prea multi " Mi-e frica". Nu vreau sa imi mai fie frica. Sunt o fricoasa. O lasa. O slaba. Nu am putere sa ies din starea asta. Nu am putere sa cred in mine, sa am incredere ca voi reusi, ca maine va fi mai bine. Simt ca ma mint singura. Nu cred ca este un gram in mine de vointa si de hotarare. Sunt indecisa de cele mai multe ori, ma las influentata de altii. Nu pot sa fiu altfel. As vrea, dar nu reusesc.
Nu vreau sa raman singura.Nu vreau sa mai plang din cauza ta, dar totusi mi-e dor de tine.
3 comentarii:
Cunosc starea asta foarte bine.Si mie mi-e frica.Mi-e frica de tot.Dar oticum tot trebuie sa treci prin viata.Si daca ti se intampla ceva,trebuie sa treci peste pentru ca numai din greseli si greutati inveti.Si oricum va fi bine.,.depinde cum privesti viata.Nici eu nu mai vreau sa cresc.Vreau sa ajung la 18 ani si sa raman acolo:D
imi place poza:D
asa credeam si eu..ca nu pot sa fiu altfel..ca sunt indecisa si ma las influentata de cei din jurul meu. toate astea se intampla doar atunci cand u vrei sa se intample..e de'ajuns ca intr-o zi sa-ti spui "NU..imi e frica.." :*:*
PS:ne cheama la fel :">..take carre clau >:D< :*
Trimiteți un comentariu