TAKE ME AWAY TO A BETTER PLACE

marți, 24 noiembrie 2009

remember me...


It`s so hard to be strong when you`ve been missing somebody so long..... do you remember those days?....when everything was so fine...




duminică, 15 noiembrie 2009

just a dream

-Tu?
-Ce faci?
-Ce cauti aici?
-Am venit la invitatia unor prieteni... dar tu?
-Si eu...
-Vrei sa dansezi?
-Nu cred ca ar fi bine..
Si el o cuprinse in brate si o apropie de el... Melodia incepu din ce in ce mai tare si nici unuia nu ii venea sa creada ca erau acolo, impreuna, dupa atatia ani... Era ireal, frenetic , dar si dureros... pentru ea.
-Nu pot sa cred, spuse ea.
-Mi-a fost dor de tine.
-Nu te cred.. A trecut prea mult timp. Nu ne-am mai vazut de ani intregi.
-Viata ne-a readus impreuna.
-Aceeasi viata care ne-a despartit odata?
-Nu. Atunci eu am fost de vina, eu te-am indepartat de mine.
-Da... Si ti-a fost mai bine.
-Au fost si momente mai grele...
-Tu vorbesti de momente grele? Am suferit ani dupa tine. Credeam ca nu voi putea sa te uit. Nu exista zi in care sa nu imi amintesc de tine, in care sa nu ma gandesc la tine...Visam sa te am iar langa mine.. sa iti impartasesc trairile si problemele mele... sa poti sa imi fii alaturi.
-Imi pare rau ....ca am fost atat de las...
-Acum chiar nu mai conteaza.
-Nu zi asta... te-ai schimbat asa de mult.
-Era si normal sa ma schimb....
-Pentru mine aceeasi ai ramas.
-Fata aceea care te iubea si facea orice pentru tine a murit.
-Nu spune asta....
-Nu mai are nici un rost, nu vezi?
-Nu pot sa cred ca suntem iar fata in fata... ca te am aici langa mine...
-E doar o coincidenta... Nu vreau sa mai am nimic de-a face cu tine.
-De ce? Ai pe altcineva?
-Da... Nu vreau sa imi dai iar viata peste cap...
Si el a incercat sa o sarute...
-Nu se poate. Trebuie sa plec.
-Nu pleca!
... si o stranse si mai puternic in bratele lui si o saruta patimas pe buze. Ea se impotrivea.. nu vroia sa renasca acele sentimente care i-au cauzat atata durere... Erau de mult ingropate. Totul trecuse... Dar acum, prin acel sarut totul se declansase din nou.Agonia si extazul revederii, suferinta , amintirile si placerea se adunau in acelasi sarut. Nu mai simtise asa ceva de mult timp. Uitase cum e ...Tot ce traise inainte de acel sarut i se paru acum mecanic... Acel sarut ii facu pe amandoi sa uite de lumea din jur, sa uite de reguli, sa uite de ei insasi... In acel moment erau doar ei doi... si multitudinea de sentimente contradictorii care ii cuprinsese...


- Hei trezeste-te!
- Ce? Cum?
-Trebuie sa ajungi la scoala. Deja e 7 jumatate.
-Da? E dimineata?
-Daaa... hai trezeste-te...
- Nu vreau... am avut un vis asa de frumos....dorinta cea mai arzatoare mi se implinise...nu vreau sa ma trezesc din visare.... Il vreau pe el langa mine.




duminică, 8 noiembrie 2009

suflet pierdut si niciodata regasit...


Azi e cald dupa muuult timp in care frigul a stapanit tot, pana si sufletul meu, daca il mai am. A si nins afara. Dar azi ..soarele a aparut iar. E asa de placut afara... vreme numai buna de plimbat ...

Eu stau in casa... nu ma simt prea bine, nici fizic nici psihic.. daca starea mea fizica proasta va trece repede,cea de pe planul moral tine de prea mult timp ca sa treaca. Sunt ani de cand nu mai stiu ce inseamna sa ai pe cineva alaturi, pe care chiar sa il iubesti. Relatii trecatoare au existat si exista.. dar nimeni nu a putut sa mi-l scoata din inima... Si nu intrevad aparitia cuiva.

De ce dragostea si a avea pe cineva alaturi, sa iubesti sau sa fii iubita conteaza asa de mult? De ce nimic nu poate compensa aceasta lipsa? Am aproape tot ce mi-am dorit, scoala merge destul de bine... tot ce am dorit s-a indeplinit... numai asta nu... Nu iubesc si nici nu sunt iubita. Si ma chinuie in fiecare zi... mi-am pierdut pofta de viata, pofta de a scrie, de a trai. Astept doar sa treaca timpul... pana atunci imi ingrop sentimentele pentru el... si sentimentele de frustrare . Ma simt de parca mi-am pierdut sufletul... de parca mi-am pierdut sentimentele... Nu mai sunt eu...



La multi ani.....pentru vineri si pentru azi.






marți, 3 noiembrie 2009

iubesti ...

Facandu-mi eu asa tema pe maine la romana(variante de la bac), am gasit o poezie care m-a surprins in mod placut... de fapt mai multe.. dar aceasta mi s-a parut mai speciala.

Iubeşti – când urciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti – când suavă icoana
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti – când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti – când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubeşti – când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.
(Lucian Blaga, Iubire)

duminică, 1 noiembrie 2009

1 noiembrie


Azi a nins un pic. Vreau sa incep sa fiu altfel odata cu venirea iernii... cu aceasta etapa care se apropie cu pasi repezi. A fost azi asa de frig..... de am crezut ca inghet. Ce bine e cand intri in casa si te copleseste caldura.

Cum ziceam, as vrea sa fiu altfel... Nu sa ma schimb asa radical ca sunt constienta ca nu se poate de pe o zi pe alta. Dar sa fii mai optimista, sa razi mai mult cand simti ca o problema iti da tarcoale... Sa infrunti ce se intampla cu optimism si cu zambetul pe buze. Nu stiu daca va fi posibil, pentru ca eu ma stiu.. si stiu ca nu prea duc la sfarsit ce imi propun. Dar m-am saturat sa ma plang si sa plang.

Cred ca la un moment dat trebuie sa te conformezi cu viata si cu ce se intampla... Sa nu te mai lasi doborat de probleme. Eu vad la parintii mei ca asta li se intampla in fiecare zi...coplesiti de probleme...Eu nu vreau sa ajung asa. Pur si simplu nu mai judeci clar ce se intampla si nu gasesti o solutie potrivita.


In fine...Daca noi nu ne ajutam si nu facem ceva pentru noi, nimeni nu o va face. Noi ne complicam singuri existenta ca analizam asa de mult unele lucruri... ca incercam sa gasim un raspuns la tot ce ne framanta. Ajunge sa fie frustrant sa nu gasesti raspunsuri si in final te deprimi. Stiu unii adolescenti mai imaturi sa zic asa....care nu isi pun atatea intrebari...Si sunt mai fericiti. Simt viata altfel.

Tu cum o simti?