-Tu?
-Ce faci?
-Ce cauti aici?
-Am venit la invitatia unor prieteni... dar tu?
-Si eu...
-Vrei sa dansezi?
-Nu cred ca ar fi bine..
Si el o cuprinse in brate si o apropie de el... Melodia incepu din ce in ce mai tare si nici unuia nu ii venea sa creada ca erau acolo, impreuna, dupa atatia ani... Era ireal, frenetic , dar si dureros... pentru ea.
-Nu pot sa cred, spuse ea.
-Mi-a fost dor de tine.
-Nu te cred.. A trecut prea mult timp. Nu ne-am mai vazut de ani intregi.
-Viata ne-a readus impreuna.
-Aceeasi viata care ne-a despartit odata?
-Nu. Atunci eu am fost de vina, eu te-am indepartat de mine.
-Da... Si ti-a fost mai bine.
-Au fost si momente mai grele...
-Tu vorbesti de momente grele? Am suferit ani dupa tine. Credeam ca nu voi putea sa te uit. Nu exista zi in care sa nu imi amintesc de tine, in care sa nu ma gandesc la tine...Visam sa te am iar langa mine.. sa iti impartasesc trairile si problemele mele... sa poti sa imi fii alaturi.
-Imi pare rau ....ca am fost atat de las...
-Acum chiar nu mai conteaza.
-Nu zi asta... te-ai schimbat asa de mult.
-Era si normal sa ma schimb....
-Pentru mine aceeasi ai ramas.
-Fata aceea care te iubea si facea orice pentru tine a murit.
-Nu spune asta....
-Nu mai are nici un rost, nu vezi?
-Nu pot sa cred ca suntem iar fata in fata... ca te am aici langa mine...
-E doar o coincidenta... Nu vreau sa mai am nimic de-a face cu tine.
-De ce? Ai pe altcineva?
-Da... Nu vreau sa imi dai iar viata peste cap...
Si el a incercat sa o sarute...
-Nu se poate. Trebuie sa plec.
-Nu pleca!
... si o stranse si mai puternic in bratele lui si o saruta patimas pe buze. Ea se impotrivea.. nu vroia sa renasca acele sentimente care i-au cauzat atata durere... Erau de mult ingropate. Totul trecuse... Dar acum, prin acel sarut totul se declansase din nou.Agonia si extazul revederii, suferinta , amintirile si placerea se adunau in acelasi sarut. Nu mai simtise asa ceva de mult timp. Uitase cum e ...Tot ce traise inainte de acel sarut i se paru acum mecanic... Acel sarut ii facu pe amandoi sa uite de lumea din jur, sa uite de reguli, sa uite de ei insasi... In acel moment erau doar ei doi... si multitudinea de sentimente contradictorii care ii cuprinsese...
-Ce faci?
-Ce cauti aici?
-Am venit la invitatia unor prieteni... dar tu?
-Si eu...
-Vrei sa dansezi?
-Nu cred ca ar fi bine..
Si el o cuprinse in brate si o apropie de el... Melodia incepu din ce in ce mai tare si nici unuia nu ii venea sa creada ca erau acolo, impreuna, dupa atatia ani... Era ireal, frenetic , dar si dureros... pentru ea.
-Nu pot sa cred, spuse ea.
-Mi-a fost dor de tine.
-Nu te cred.. A trecut prea mult timp. Nu ne-am mai vazut de ani intregi.
-Viata ne-a readus impreuna.
-Aceeasi viata care ne-a despartit odata?
-Nu. Atunci eu am fost de vina, eu te-am indepartat de mine.
-Da... Si ti-a fost mai bine.
-Au fost si momente mai grele...
-Tu vorbesti de momente grele? Am suferit ani dupa tine. Credeam ca nu voi putea sa te uit. Nu exista zi in care sa nu imi amintesc de tine, in care sa nu ma gandesc la tine...Visam sa te am iar langa mine.. sa iti impartasesc trairile si problemele mele... sa poti sa imi fii alaturi.
-Imi pare rau ....ca am fost atat de las...
-Acum chiar nu mai conteaza.
-Nu zi asta... te-ai schimbat asa de mult.
-Era si normal sa ma schimb....
-Pentru mine aceeasi ai ramas.
-Fata aceea care te iubea si facea orice pentru tine a murit.
-Nu spune asta....
-Nu mai are nici un rost, nu vezi?
-Nu pot sa cred ca suntem iar fata in fata... ca te am aici langa mine...
-E doar o coincidenta... Nu vreau sa mai am nimic de-a face cu tine.
-De ce? Ai pe altcineva?
-Da... Nu vreau sa imi dai iar viata peste cap...
Si el a incercat sa o sarute...
-Nu se poate. Trebuie sa plec.
-Nu pleca!
... si o stranse si mai puternic in bratele lui si o saruta patimas pe buze. Ea se impotrivea.. nu vroia sa renasca acele sentimente care i-au cauzat atata durere... Erau de mult ingropate. Totul trecuse... Dar acum, prin acel sarut totul se declansase din nou.Agonia si extazul revederii, suferinta , amintirile si placerea se adunau in acelasi sarut. Nu mai simtise asa ceva de mult timp. Uitase cum e ...Tot ce traise inainte de acel sarut i se paru acum mecanic... Acel sarut ii facu pe amandoi sa uite de lumea din jur, sa uite de reguli, sa uite de ei insasi... In acel moment erau doar ei doi... si multitudinea de sentimente contradictorii care ii cuprinsese...
- Hei trezeste-te!
- Ce? Cum?
-Trebuie sa ajungi la scoala. Deja e 7 jumatate.
-Da? E dimineata?
-Daaa... hai trezeste-te...
- Nu vreau... am avut un vis asa de frumos....dorinta cea mai arzatoare mi se implinise...nu vreau sa ma trezesc din visare.... Il vreau pe el langa mine.
14 comentarii:
Lasa visul sa ramana vis .
Traieste realitatea .
Mergi inainte !
merg inainte :) nu se vede?
just a dream...
Sfarsitul spune altceva :)
Dar cine spune ca e visul meu? poate e doar fictiune. :)
Esti sigura ?
nu incerca sa ... revii la ceea ce a fost, pentru ca din propria mea experienta e un dezastru. Nu ai cum sa revii la ceva ce nu mai e... so.. traieste realitatea... e mult mai bine, nu mai fugi dupa un vis.
Niciodata nu va mai fii ce`a fost, oricat ai vrea tu. Iti spun din experienta proprie, eu am incercat sa repar lucrurile, dar deja suntem 2 straini :)
Sper sa reusesti sa treci peste !
toata lumea zice ca are experienta..mai bine sa visezi,poate cine stie..
poate suna absurd, dar pentru mine, visele fac realitatea mai frumoasa :) Iar visul tau... mi-l poti imprumuta si mie intr-o noapte?
:-< ce frumos...
cunosc asa de bine senzatzia...
doar ca nu au fost chiar ani de zile,ci luni...
ce trist cand totul nu e decat un vis..
Stii ce imi place la tine?Ce mi-a placut de la prima vedere?Ca vorbesti de suflet!Ca inima nu isi are locul in postarile tale,ca crezi in vise,trebuie sa crezi in ele.
Cei cu experienta,va rog taceti!Multumesc!
Si visul e frumos,e feeric,nu trebuie sa il alungi,nu trebuie sa incetezi a mai crede in el.E dureros,dimineata,mai ales cand ajungi sa-l vezi.E imposibil atunci cand el chiar iti vorbesti.E terifiant atunci cand ramai singura dupa o clipa petrecuta cu el.Dar pentru acea clipa de fericire dusa la paroxism merita totul.Fiindca viata se reduce sau nu la clipe,dar nu poti sa fii prieten cu timpul.;)
Dacă ţi-a plăcut visul, încearcă să-l visezi din nou, cu ochii larg deschişi, şi pune mâna pe el!
Trimiteți un comentariu