...

If it`s wrong, then why do you make so happy?

Acel cineva

Există persoane în viaţa fiecăruia pe care ar trebui să le privim ca atare - de exemplu o profesoară sau chiar un simplu amic , dar pe care, din diverse motive, le privim altfel.

Dintr-un simplu cineva devine acel cineva.

Ce faci atunci?

E greşit ce simţi ?Sau de fapt nu simţi nimic şi totul e în mintea ta?

De ce e atât de greu să găseşti acea persoană potrivită, perfectă pentru tine?

M-am săturat de atâtea întrebări.

Paște Fericit !!!

Sărbători fericite cu tihnă sufletească alături de cei dragi !

A nice day !

De fapt, este o zi perfectă. E soare, e cald, adierea vântului îți mângâie fața și pretutindeni se aud ciripind păsărele și râsete de copii. Toată natura s-a trezit la viață, și odată cu ea, și noi.

Nu pot să înțeleg de ce pierdem atât de mult timp din viață făcându-ne tot felul de griji inutile, când fericirea și liniștea noastră vin din lucruri mărunte- un răsărit de soare, un zâmbet plin de duioșie sau o privire caldă. Aceste gesturi contează așa de mult pentru fiecare dintre noi, dar din ce in ce mai mulți uită de aceste gesturi mărunte care pot să îți facă ziua perfectă. Tot ce trebuie să facem este să TRĂIM AICI ȘI ACUM.

Pentru mine, azi e o zi perfectă , oricât de departe aș fi de casă și de oamenii dragi. Și să nu uităm și de însemnătatea sărbătorii de azi - care nu e doar Duminica Floriilor- ci prevestește ceva mult mai important și plin de valoare.

O săptămână ușoară !

Ce titlu vrei tu

Mi-e dor de casa, nu am de ce sa neg acest lucru... Dar in acelasi timp, sunt constienta ca trebuie/vreau sa imi fac o viata a mea , aici. Dar cu ce cost oare? De ce simt ca din ce in ce mai mult ma indepartez de vechea "eu", de prietenii mei, de familie? Si stiu ca numai eu sunt vinovata de distanta aceasta care e mai prezenta ca intotdeauna. Nu pot sa ma mai duc asa des acasa- drumul e lung si as sta doar o zi, si dupa iar as pleca. Si iar imi va fi greu sa ma obisnuiesc cu singuratatea de aici...Si de aceea, cred ca prefer sa stau, sa traiesc in rutina de zi cu zi- facultate, acasa, iesit, cel mai des in weekend-uri, pentru ca nu am timp in alta zi. Dar nici nu pot sa spun ca regret deciziile pe care le iau. Parca s-ar duce o lupta in interiorul meu-intre "noua eu " si "vechea eu". Si cam incepe sa se vada cine castiga. Dar nu e rau asa. Tot ce fac, fac pentru mine. Si mai mult ca sigur , e o gandire egoista. Dar stiu ca persoanele care imi vor binele , se bucura pentru mine si pentru ceea ce realizez in fiecare zi. Adica, suna laudaros si asa, dar muncesc mult pentru a-mi face un loc aici, pentru a-mi crea un scop zi de zi pe care sa il urmez. In fiecare seara, cand ma pun in pat, ma simt extenuata . Cateodata simt ca e prea mult si imi vine sa arunc totul pe geam, sa ma urc in tren si sa ajung acasa- pentru ca e adevarat ce se spune- nicaieri nu e mai bine ca acasa.

Deja a trecut jumatate de an si vad ca pe zi ce trece, ma schimb din in ce mai mult. In bine sau rau, poate doar timpul o va spune. Dar, in momentul de fata, nu mai stiu cine sunt.Ca si titlul blogului, sufletul meu e pierdut undeva pe drum.

Cum am mai spus mai sus, nu e rau aici. Azi a fost o zi buna, mai ales ca a fost si sarbatoare, o zi plina de soare si de ganduri optimiste si stiu ca, azi , cand ma pun in pat, sufletul meu e plin de speranta ca vor veni zile mai bune, ca maine voi face mai mult decat ce am facut azi, ca voi fi mai buna decat azi.
Doar pentru acest lucru traim, nu? Sa fim din ce in ce mai buni
si nu ma refer la cariera sau bani.