multumesc tuturor care imi citesc blogul si care imi dau sfaturi... chiar daca nu ne cunoastem.

mi-am facut blog, in urma cu cam jumatate de an , din plictiseala. acum, sunt almost addicted. imi place sa vad ce mai simt unii, ce pareri mai sunt in lume.... ce oameni, ce probleme. imi place sa cunosc oameni noi.... si cred ca pe blog nu ai cum sa minti, fiiindca nimeni nu te cunoaste. iti expui viata, gandurile si sentimentele si le impartasesti cu altii care ,poate simt la fel ca tine, sau diferit. te ajuta. te intelegi mai bine. stii ca mai sunt suflete singure sau fericite in alte colturi ale tarii, cu aceeasi probleme ca si tine. e un sentiment de liniste.

de asemenea, vreau sa multumesc prietenelor mele care ma incurajeaza tot timpul si ma ajuta. uneori cred ca nu le merit si ca ar trebui sa le apreciez mai mult. oricum ele stiu ca le iubesc. sper sa fim prietene mereu si la batranete sa radem de momentele acestea si sa ne amintim cu placere de adolescenta noastra, care nu se mai intoarce niciodata.

totodata, multumesc si parintilor mei si sorei mele pentru ca sunt tot timpul alaturi de mine, pentru ca ma indruma prin viata. si stiu ca imi vor binele. chiar daca cateodata nu pare asa.

de fapt, cred ca fiecarei persoana care a trecut prin viata mea o luna, 8ani, o saptamana... ii datorez cate ceva pentru ceea ce sunt astazi. fiecare m-a influentat si ajutat sa devin ce sunt- buna,rea,naiva,superficiala, copilaroasa.

Fiecare a avut rolul sau.