nu stiu ce sa fac... cum sa incep.... m-am saturat sa ma tot plang.. as vrea sa vorbesc cu cineva, dar parca cand vorbesc cu cineva ma prefac ca mi-a trecut si ca sunt iar ok... ma simt din ce in ce mai oribil.. si neputincioasa in fata sentimentului asta de ura pentru propria persoana. pur si simplu am ajuns sa ma urasc... imi vine sa plang mai tot timpul -acasa, pe strada, la scoala. parca se stinge ceva in mine si nu pot evita sa nu se intample acest lucru...
cateodata ma gandesc ca ar fi mai bine sa nu mai exist pentru ca tot timpul va fi asa.. niciodata nu o sa fiu capabila sa schimb ceva, sa fac ceva pentru mine. asta e adevarul. oricat de mult as incerca sa il ignor.....
cum am mai spus.. ma simt pierduta....
24 de comentarii:
Cunosc sentimentul.Felicitari ca ai curajul sa spui lucrurilor pe nume si ca ai curajul sa fi tu.:*
ms:*.... dar nu cred ca merit un felicitari pentru postul asta.. nici nu sunt sigura ca maine nu o sa il sterg. ca si cum nu ar fi existat.
nu trebuie sa te lasi prada acestui sentiment...si cu atat mai putin nu trebuie sa stergi acest post. ignoratul nu duce decat la ceva si mai mare...de ce nu incerci sa deschizi ochii spre ceea ce e frumos..stiu ca vei spune ca nu e nimic frumos, dar nu e adevarat. uita-te in jur. deschide bine ochii ca mai tarziu sa nu regreti ca i-ai avut inchisi.pentru a putea trece peste toate trebuie sa incerci sa redescoperi acea persoana care iti placea. sa ai puterea sa fii tu. e greu. adevarat. dar nu e imposibil. de ce sa irosesti atatea lucruri frumoase?de ce sa lasi sa treaca pe langa tine oportunitati pe care poate nu o sa le mai intalnesti?doar ca mai tarziu sa poti sa iti plangi de mila si mai mult?se merita?si ce daca azi e rau?maine o sa fie mai bine.pentru ca nu e niciodata la fel. totul se schimba. si cu partea cu vorbitul cu cineva? e cineva acolo sus care te aude mereu si te asculta in orice clipa. trebuie doar sa iti deschizi inima. nu iti fie teama. sunt milioane de persoane in intreaga lume care s-au pierdut pe sine dar s-au redescoperit. nu e asa greu. trebuie doar sa crezi si sa vrei. ai vointa! ai doar 17 ani. viata abia incepe!
probabil ca ai standarde prea marete, probabil ca esti o perfectionista intr-o lume imperfecta... probabil ca esti prea tanara sa intelegi lumea dar asta nu te impiedica sa te dai batuta, sa lupti pana la capat pentru ceea ce iti doresti cel mai mult...un prieten imi spunea ca nu telul final conteaza ci drumul parcurs pana la el... ai sansa asta sa vorbesti cu noi aici pe blog, pentru ca noi te intelegem si te sustinem, pentru ca toti suntem la fel, toti suferim dar cel mai important ne purtam de grija unul altuia!
Eu urmez calea de mijloc, nu sunt nici fericit, nici trist, sunt modest si ma "mandresc" cu asta, incerc sa vad in fiecare lucru atat partea plina cat si cea goala a paharului!
eu te rog, nu mai fii suparata!
e si varsta la care tot ce zboara se mananca, o zic eu cica:))
nu ,pe bune acum, orice ar fi nu merita sa fii tu trista si pierduta.
ai sa te regasesti pe undeva, trebuie doar sa fii puternica.
sunt lucruri importante in viata care stau inca pe lista.
need someone to talk to: yryna_2006
@jukebox : pf.. zodia imi spune ca sunt o perfectionista, si probabil asa e..... dupa cum s-ar spune, ar trebui sa apreciez mai mult ceea ce am si sa ma bucur de ceea ce am... dar e cam greu ;))
ma bucur ca primesc comment-uri de la oameni care nici macar nu ii stiu.. ma face sa ma simt bine.. mai ales in momentele cand prietenii nu sunt langa mine. iti multumesc mult .
@ Irra- stiu ca sunt lucruri importante in viata, care ma asteapta, sau care poate unele le-am trait deja. trebuie sa le apreciez mai mult. si sa imi amintesc de ele in clipele astea...mersi pentru cuvinte :*
stii, poate ca prietenii sunt langa tine dar tu mereu vrei mai mult, poate prea mult si te-ai gandit ca poate nu oferi la fel de mult? poate probleme tale nu sunt cele mai importante, nu zic ca nu sunt importante pentru tine, dar poate ca si altii au nevoie de cineva...sau poate cuvintele unor necunoscuti iti fac mai bine decat cele ale prietenilor chiar daca sunt aceleasi...poate ar trebui sa iti faci alti prieteni daca cei pe care ii ai nu sunt langa tine....chiar daca nu o arata poate sunt langa tine, dar poate au si ei problemele lor si nu mai au puterea sa arate ca sunt alaturi de tine...
multumesc!
pai da,eu zic ca am invatat sa nu pierd timpul...
Uneori,nici nu trecuie sa stii ce sa faci.Viata e asa cum e si trebuie s-o iei ca atare,insa asta nu iti da motive sa te urasti.Probleme vor fi tot timpul,suparari and stuff like this...dar nu uita ca totul merge inainte orice s-ar intampla.Si fiecare dintre noi merita sa fie fericit.Asa ca nu sta prea mult suparata,dupa furtuna vine si soarele!
Nu ţi-am citit tot blogul, doar ultimele postări(promit să-mi fac timp să-l citesc pe tot). Îmi place cum scrii, se vede că eşti sensibilă, dar eşti mult prea tristă pentru vârsta ta. Nu trebuie! La 17 ani, viaţa abia începe şi este atât de frumoasă! Îţi doresc să ai curajul de a privi întotdeauna înainte şi să fii fericită alături de cine te merită.
multumesc pentru vizita :* si pentru urari.. ma conving pe zi ce trece ca depinde din ce in ce mai mult de mine si trebuie sa fiu puternica.. si sa merg inainte. incerc.
bine le spune `anonim`....
Fericirea vine din interiorul tau, nu din afara! Iar bucuria se invata, e un "mestesug" sa o obti. Ma bucur sa te cunosc! Esti un om valoros, bun de iubit, nu de urat!Mult curaj, Claudia!
Si eu am uneori sentimentul asta. Nu fi asa. Lupta pentru tine.Lupta sa`ti fie bine. Gandeste`te ca doar tu poti schimba ceva in viata ta. Nu te lasa asa usor invinsa. Ai incredere in tine.Am trecut prin asta si usor usor mi`am revenit.Crede`ma . Trebuie sa te gandesti mereu la tine si ca pentru tine faci tot ceea ce faci .Nu pentru altii .Lupta. :D Nu te cunosc..dar mi`ai adus aminte de mine cand eram asa..si..e greu .Dar..o sa reusesti . :*
sentimentul asta ii foarte aiurea si greu de suportat...stiu si eu cum e...dar important e sa opresti oarecum factorii care il cauzeaza si sa incerci sa treci cumva mai departe desi e greu
Ceea ce te doboara te face mai puternic, ridicate si lupta!
adriannfratila (id-ul meu de mess)
am trecut prin asta... defapt asa mia inceput viata din momentul in care am inceput sami dau seam cum stau lucrurile... rezolvarea? de ce nu mai este asa din nou? pot spune ca sa ma dau mare cartile lui Colho... adevarat au ajutat si ei... dar am doar 17 ani si nas avea cum sal inteleg in mare parte... ceea ce ma schimbat a fost socializarea... ceea ce am invatat de la Coelho a fost ca este normal si este nevoie sa suferim ca sa ne simtim apoi bine... sfatul meu RISCAAAAAA iati prieteni unii falsi dar sai ai... nu pune suflet fii atenta pana unde poate duce.... insaaaaa risca... in cazul meu este vorba de o fata... am fost impreuna... dar pentru ca lucrurile au mers cu totul altfel neam despartit... ea nu ma iubit deci nu prea avut reprosuri eu da dar am preferrat sa nu las prada uri... asa ca am ramas amici... de aici au inceput sa se intample o serie de intamplari benefice... sunt fericit... sunt fericit cu viata mea acum.... daca vrei sa vorbim sunt dispus sa aprofundez ce tiam zis acum din grabra... id meu gasesti pe pagina mea... mult succes....
tu chiar vorbesti seios?!...daca da, ai grija sa nu fie vorba de o depresie...cel mai bine e sa consulti un specialist si sa stai de vorba si cu un preot...nu te risipi in fata calculatorului, mai bine plimba-te in aer liber...o sa vezi ca incet-incet, starea de rau dispare...sa mananci multe legume si fructe si sa bei apa multa...sa stii ca ai o mare forta chiar in tine... nu o lasa sa se piarda...succes si pupici...
multumesc tuturor pentru gandurile lor..si penntru sfaturi.. chiar apreciez.
in fiecare clipa in mine se duce o lupta, intre ce am scris si intre tot ce imi spuneti si cred.. inca nu stiu cine va triumfa, dar sper ca va fi bine. vreau sa fie bine, pentru ca simt ca pierd unele lucruri. care nu se mai intorc.
POATE CU OCAZIA ASTA ITI FACI PRIETENI NOI, CARE SA-TI FIE ALATURI DE TINE SI SA TE INTELEAGA, PRIETENI ADEVARATI
este timpul sa zambesti
haide... lumea ta sumbra.... trebuie sa treaca pe locul doi... hai sa zambaresti... hai hai... zambaaareste.... viaata este cu adevarat frumoasa... nu conteaza depresiile... dc? pentru ca sunt metode si metode din care putem iesi cu vointa si nu cu medicamente ce provoaca depedenta si sedinte intermiabile cu psihologi nebuni... este timpul sa ZAMMMBARESTIIII.... dccccc? PENTRU CA TRAIESTI..... PENTRU CA POTI SA O FACI... PENTRU CA ESTE DREPTUL TAU... ZAMMMMBBAAAARRRREEEESSSSTTTTEEEEEEEE!!
Ei! Intra la mine pe blog sau pe id-ul de mess ivangoncearuc ca sa vorbim. Nu vreau sa te vad asa!
Trimiteți un comentariu