Reguli sau regrete?

- Ce mult ne-am schimbat... Am crescut si totul pare altfel. Unde e libertatea pe care obisnuiam sa o avem? Respir aici un aer de la 5 ani, la fiecare pas se gaseste cate o amintire, este viata pretutindeni... E chiar inima unui copil uitat...
- Totul trece.. Si toate amintirile acestea le lasam in urma pentru a privi in viitor si a trai in prezent... Dar ele mereu vor fi acolo si mereu le vom avea orice s-ar intampla si oriunde am fi...

- Vreau sa retraiesc clipele acelea, sa ma simt vesela iar, sa zburd pe dealurile verzi ... Sa simt ca respir ! Sa simt ca traiesc !
- Hai sa le retraim atunci ! Dar crezi ca va fi la fel ca atunci cand eram copii? Ca atunci cand nu stiam ca lumea poate sa fie atat de rea, ca exista atatea minciuni si ipocrizie in jurul nostru? Cum sa fim noi copii cand daca cedezi pentru o clipa, totul ti se naruie ?

- Si nu va fi mai rau daca nu facem ce simtim? Daca ne inchidem in noi... Nu am fi intr-o zi ca niste roboti fara sentimente, fara trairi, fara amintiri? Cel mai cumplit lucru este sa te trezesti intr-o zi si sa nu ai pentru ce trai si sa iti dai seama ca nu ai facut nimic din ceea ce ai vrut sa faci, dar intr-un fel sau altul ai fost constrans sa nu o faci?

-Da, aici e vorba de regrete...Nu vreau sa ma trezesc intr-o zi cu o multime de regrete in spatele meu. Dar nici cu o sumedie de decizii proaste. Nu e mai usor sa traiesti sigur , chiar daca sunt atatea "reguli" pe care trebuie sa le respectam? Suntem in siguranta in acest mod.

- Niciodata nu vom fi in siguranta orice am face... Trebuie sa traim clipa, sa ne bucuram de ceea ce ne ofera viata in fiecare zi... Sa ne oprim pentru o clipa in toata nebunia aceasta care ne inconjoara si sa respiram, sa privim, sa luam o pauza...

- Da... Nu stiu ce m-as face fara tine. Ne completam - tu mai optimista, eu mai negativista poate sau doar realista.


Oare cum e mai bine ? Zi-mi tu. Ajuta-ma sa imi construiesc drumul prin viata, sa trec cu bine de fiecare incercare, sa traiesc. Ajuta-ma !

just keep on going

And even when the wind is blowing, we`ll never fall... just keep it going...

Dar de ce pare asa de greu? Chiar imposibil cateodata...



Asculta mai multe audio Muzica


Pare ca nu se mai termina toata nebunia asta, ci se intensifica pe zi ce trece. O urasc.

...just keep on going....

Altfel

Sunt momente din ce in ce mai dese in care ma simt goala pe dinauntru, parca nu as mai avea sentimente. Ca un mic robot ce trece prin viata fara sa realizeze nimic.

Traiesc in aceeasi rutina zi de zi, de luni bune si "partea buna" de abia acum incepe. Nu am cum sa fiu altfel cand stiu ca trebuie sa ramana asa lucrurile- trebuie sa fac aceleasi lucruri zi de zi. Ca sa ajung intr-o zi sa fac ce vreau... sau macar pe jumatate.

Ceea ce e bizar este ca sunt oameni care imi spun ca am realizat ceva pana acum , dar eu nu ma simt asa. E ca si cum as fi realizat lucrurile acestea la un nivel mediu, sa spun asa. Si stiu ca e doar vina mea. Dar tot stau si nu fac nimic pentru ca acest lucru sa se schimbe intr-o zi. Critic oamenii care se plafoneaza la un anumit nivel , care se complac in acelasi cotidian de fiecare zi, dar poate nu imi dau seama ca si eu sunt asa.


Ma enerveaza nivelul societatii din jur si ca intr-un fel toti traim intr-o constrangere permanenta si ca nu apucam sa facem ce simtim, sa zicem ce vrem, sa traim cum vrem- pentru ca nu e bine asa; pentru ca trebuie sa ne gandim la consecinte, la viitor sau la cum ar reactiona cei din jur. Va fi vreodata altfel? Vreau sa fie altfel...