Altfel

Sunt momente din ce in ce mai dese in care ma simt goala pe dinauntru, parca nu as mai avea sentimente. Ca un mic robot ce trece prin viata fara sa realizeze nimic.

Traiesc in aceeasi rutina zi de zi, de luni bune si "partea buna" de abia acum incepe. Nu am cum sa fiu altfel cand stiu ca trebuie sa ramana asa lucrurile- trebuie sa fac aceleasi lucruri zi de zi. Ca sa ajung intr-o zi sa fac ce vreau... sau macar pe jumatate.

Ceea ce e bizar este ca sunt oameni care imi spun ca am realizat ceva pana acum , dar eu nu ma simt asa. E ca si cum as fi realizat lucrurile acestea la un nivel mediu, sa spun asa. Si stiu ca e doar vina mea. Dar tot stau si nu fac nimic pentru ca acest lucru sa se schimbe intr-o zi. Critic oamenii care se plafoneaza la un anumit nivel , care se complac in acelasi cotidian de fiecare zi, dar poate nu imi dau seama ca si eu sunt asa.


Ma enerveaza nivelul societatii din jur si ca intr-un fel toti traim intr-o constrangere permanenta si ca nu apucam sa facem ce simtim, sa zicem ce vrem, sa traim cum vrem- pentru ca nu e bine asa; pentru ca trebuie sa ne gandim la consecinte, la viitor sau la cum ar reactiona cei din jur. Va fi vreodata altfel? Vreau sa fie altfel...