Craciun Fericit tuturor alaturi de persoanele dragi !!! Sper sa aveti parte de un Craciun ca in povesti, cu multa iubire, fericire, liniste si impliniri !
" - Nu durerea a fost problema. Durerea te face să suferi, dar nu te doboară. Problema a fost singurătatea pe care o aduce cu sine durerea și care e ceea ce te omoară fierbându-te la foc mic, te rupe de ceilalți și de lume. Și scoate la lumină tot ce-i mai rău în tine.
- Întotdeauna e periculos să iubești. A iubi înseamnă a spera să câștigi totul riscând totul. Dar uneori mai înseamnă și să accepți riscul de a fi iubit mai puțin decât iubești tu însuți. "
" Se spune că poți recunoaște o mare iubire atunci când îți dai seama că singura ființă care te-ar putea consola este tocmai aceea care ți-a făcut rău. "
" Se iubesc. Cu o iubire care le-a intrat în sânge. Într-o beție permanentă . În clipă și întru eternitate. Și în același timp, teama e pretutindeni Teama de lipsa celuilalt Teama de a se trezi fără oxigen. E certitudine și confuzie. E, deopotrivă, tunet și nimicire. E cea mai frumoasă dintre primăveri, cea mai violentă dintre furtuni. Și totuși, se iubesc. "
Citatele sunt extrase din cartea "Ce-aș fi eu fără tine?" de Guillaume Musso, pe care de abia am terminat să o citesc. Mi-a fost dor de o carte bună după atâtea examene și mi-a plăcut foarte mult. Nu e doar o poveste de dragoste, ci se îmbină puțin și cu o poveste cu iz polițist, dar poate reprezenta și o călătorie de inițiere pentru personajul principal masculin.
Există persoane în viaţa fiecăruia pe care ar trebui să le privim ca atare - de exemplu o profesoară sau chiar un simplu amic , dar pe care, din diverse motive, le privim altfel.
Dintr-un simplu cineva devine acel cineva.
Ce faci atunci?
E greşit ce simţi ?Sau de fapt nu simţi nimic şi totul e în mintea ta?
De ce e atât de greu să găseşti acea persoană potrivită, perfectă pentru tine?
De fapt, este o zi perfectă. E soare, e cald, adierea vântului îți mângâie fața și pretutindeni se aud ciripind păsărele și râsete de copii. Toată natura s-a trezit la viață, și odată cu ea, și noi.
Nu pot să înțeleg de ce pierdem atât de mult timp din viață făcându-ne tot felul de griji inutile, când fericirea și liniștea noastră vin din lucruri mărunte- un răsărit de soare, un zâmbet plin de duioșie sau o privire caldă. Aceste gesturi contează așa de mult pentru fiecare dintre noi, dar din ce in ce mai mulți uită de aceste gesturi mărunte care pot să îți facă ziua perfectă. Tot ce trebuie să facem este să TRĂIM AICI ȘI ACUM.
Pentru mine, azi e o zi perfectă , oricât de departe aș fi de casă și de oamenii dragi. Și să nu uităm și de însemnătatea sărbătorii de azi - care nu e doar Duminica Floriilor- ci prevestește ceva mult mai important și plin de valoare.
Mi-e dor de casa, nu am de ce sa neg acest lucru... Dar in acelasi timp, sunt constienta ca trebuie/vreau sa imi fac o viata a mea , aici. Dar cu ce cost oare? De ce simt ca din ce in ce mai mult ma indepartez de vechea "eu", de prietenii mei, de familie? Si stiu ca numai eu sunt vinovata de distanta aceasta care e mai prezenta ca intotdeauna. Nu pot sa ma mai duc asa des acasa- drumul e lung si as sta doar o zi, si dupa iar as pleca. Si iar imi va fi greu sa ma obisnuiesc cu singuratatea de aici...Si de aceea, cred ca prefer sa stau, sa traiesc in rutina de zi cu zi- facultate, acasa, iesit, cel mai des in weekend-uri, pentru ca nu am timp in alta zi. Dar nici nu pot sa spun ca regret deciziile pe care le iau. Parca s-ar duce o lupta in interiorul meu-intre "noua eu " si "vechea eu". Si cam incepe sa se vada cine castiga. Dar nu e rau asa. Tot ce fac, fac pentru mine. Si mai mult ca sigur , e o gandire egoista. Dar stiu ca persoanele care imi vor binele , se bucura pentru mine si pentru ceea ce realizez in fiecare zi. Adica, suna laudaros si asa, dar muncesc mult pentru a-mi face un loc aici, pentru a-mi crea un scop zi de zi pe care sa il urmez. In fiecare seara, cand ma pun in pat, ma simt extenuata . Cateodata simt ca e prea mult si imi vine sa arunc totul pe geam, sa ma urc in tren si sa ajung acasa- pentru ca e adevarat ce se spune- nicaieri nu e mai bine ca acasa.
Deja a trecut jumatate de an si vad ca pe zi ce trece, ma schimb din in ce mai mult. In bine sau rau, poate doar timpul o va spune. Dar, in momentul de fata, nu mai stiu cine sunt.Ca si titlul blogului, sufletul meu e pierdut undeva pe drum.
Cum am mai spus mai sus, nu e rau aici. Azi a fost o zi buna, mai ales ca a fost si sarbatoare, o zi plina de soare si de ganduri optimiste si stiu ca, azi , cand ma pun in pat, sufletul meu e plin de speranta ca vor veni zile mai bune, ca maine voi face mai mult decat ce am facut azi, ca voi fi mai buna decat azi. Doar pentru acest lucru traim, nu? Sa fim din ce in ce mai buni si nu ma refer la cariera sau bani.
When life hands you a disappointment, don't lower your expectations. Raise those expectations.
If you're having trouble reaching your goals, don't give up on those goals. Make them even more ambitious and even more meaningful.
Yes, life can be filled with inconvenience, frustration, and disappointment. The people you deal with can be rude, incompetent, arrogant and downright abusive.
But you don't have to let any of it get to you. Just as easily as you can choose to be angry, you can choose to be positive, productive, purposeful and enthusiastic.
When the negativity gets thick, respond with positive enthusiasm. For that is precisely when it can have the most powerful effect.
When being positive is not working out, double down on your positivity. Base your response not on how life has been, but on how you would like it to be.
Bucuresti
